Mere(u)giu, eu nu ştiu!

Precum în semestrul trecut, şeful Deltei Tulcea e la fel de tăcut şi în acesta, primul din 2010. Multora le-ar plăcea să tacă şi să facă, numai că diferenţa între particular şi public e ca de la cer la pământ.
În primă conferinţă de presă pe anul în curs, preşedintele Meregiu a reuşit un dribling prelungit printre întrebările presei. Ca un jucător versat, Meregiu se foieşte mult în teren, vinde senzaţia de mişcare, dar de atins mingea, ba! Nu-i vorbă, îşi dă kilometrajul peste cap, însă nu ajunge nicăieri – nu ajută nici apărării, nici mijlocului, nicidecum atacului.
De când şi-a intrat în mandat, chiar de la începutul începuturilor, Haralambe Meregiu a declarat ceva nemaiauzit: performanţă cu bani puţini. După o scurtă perioadă de transferuri, jucătorii Deltei sunt cei pe care-i ştiu microbiştii. Echipa – fanion a judeţului a terminat turul în primele cinci formaţii.
Din retur, problema se pune altcumva. Delta va evolua în deplasare la echipe care au anunţat că vor să promoveze. Echipe cu bani declaraţi, cu obiectiv declarat, cu jucători cu venituri declarate.
În economia Seriei I a Ligii a II-a, Tulcea are o regulă nescrisă. Una care are izvor fie în jena de a nu-i deranja pe cei care dau banii, fie într-un management neobişnuit cu banii publici. “Dacă nu sperăm la nimic, nimeni nu va fi dezamăgit!”, s-ar traduce sloganul.
O echipă care-i bate pe cei mari şi se cocoşează în faţa celor mici şi-ar putea îngădui acest lux dacă ar fi finanţată din bani privaţi. Nu şi Delta Tulcea, încă la mâna banilor autorităţilor publice municipală şi judeţeană.
Nu ai voie, la o conferinţă de presă ori la un telefon, să nu-ţi declari venitul, ca preşedinte, bugetul estimat al clubului ori costul unui cantonament.
Anunţând că preţul biletului/retur va fi tot de 5 lei şi că te aştepţi ca investitorii să dea buzna, Meregiu & Co. nu fac decât să arate sărăcia clubului în pielea sa goală. Nu aşa cum l-au făcut mamele lor, cele două bugetare, ci chiar mai hâd. Dacă nu cumperi fotbalişti, însă zici că se poate ca obiectivul să fie mai mare (promovare?…), te compromiţi inevitabil. Atâta vreme cât clubul e finanţat de autorităţi publice, investitorul mesianic doar va tranzita oraşul nostru, poate în drum spre comuna Stejaru.
Meregiu enervează arbitrul. I s-a pasat, însă nu a vrut să joace mingea. Din nefericire pentru domnia – sa, arbitrul e chiar spectatorul.

Scris de Petru ŢINCOCA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: